Corporația

E de ceva vreme moda de a urî corporația, ca manifest împotriva exploatării omului de către om, ca revoltă împotriva orelor suplimentare și a cantinelor cu prețuri exorbitante la supa de pui și pastele carbonara care nici măcar n-au usturoi, că doar na, în birou trebuie să miroasă a odorizant, hârtie A4 și Excel. Trebuie să recunosc că am făcut-o și eu, deși n-am lucrat o zi în corporație, dar am cunoscut destui oameni care au ca job secundar lamentatul despre muncă.

În realitate lumea nu este deranjată de corporație, ci de muncă, oamenii sunt frustrați din cauza altor oameni, nu din cauza unui nume scris pe o clădire, transformat în cel mai mare rău al societății. Ah, ești frustrat că muncești prea mult? Pleacă! Continue reading

De prin case adunate

Deşi voiam să scriu ceva serios, profund, cu final, cuprins şi încheiere, n-am s-o fac, nu găsesc de cuviinţă să încerc să trezesc conştiinţa nimănui într-o zi anostă ca o emisiune de pe TVR2. O să fac în schimb o listă de lucruri ce se găsesc în casa oricărui român neaoş care-şi duce zilele ca să mai poată vedea încă un episod din Las Fierbinţi.

1. Punga cu pungi. Nu există nimic mai sigur în lumea asta decât că oricine are în casă o pungă mare în care ţine multe pungi mici, adunate de pe la fel de fel de magazinaşe şi magazinoaie. Rostul lor e un pic neînţeles, deşi mulţi zic că le păstrează pentru a nu plăti de fiecare dată 30 de bani, o sumă care deja te scoate din sărăcie, dacă ai salvat-o. Continue reading

Lucruri întâmplătoare care enervează

Au trecut 2 luni juma de când n-am mai trecut pe aici, aproape că am un sentiment de vinovăţie că nu am mai scris nimic, dar îmi trece repede şi am să încropesc o listă total arbitrară, fără logică şi scop, cu diferite lucruri care mă enervează.

1. Primul lucru care mă râcâie-n călcâie e Marius Tucă. Orice om normal e enervat din oficiu de Marius Tucă, fie că e vorba de faţa lui de grătargiu din obor sau de bretele lui de fagot din Caracal. Lucrurile astea pălesc însă în comparaţie cu izul emanat de propria autosuficienta ce-i iese şi prin piele când mai postează câte o poezie. Pentru cine nu ştie, Marius Tucă e mai nou şi poet. Continue reading

Oameni de care mi-e milă

Dacă e o categorie de oameni de care mi-e milă, dar numai puţin, sunt oamenii care nu încearcă chestii noi. Orice lucru făcut la nesfârşit îşi pierde valoarea, devine banal şi neinteresant. Nu-i nimic spectaculos din ce zic acum, e o simplă realizare accesibilă oricărei minţi capabile să-şi dea seama că nu igienic să te pişi contra vântului.

Cu toate astea, mulţi, incredibil de mulţi oameni se complac într-o monotonie apăsătoare, mai fadă decât cafeaua de la automat şi mai gri decât blocurile din Titan. Cel mai adesea e din frică sau comoditate, că oricât de incomodă ar fi o situaţie, atâta vreme cât e cunoscută ştii cum să o tratezi. Continue reading

Îmi permiteţi să ţin cu Simona Halep?

Nu serios, am voie să ţin cu Simona Halep sau trebuie să am un certificat care să ateste că ştiu de ea de mai mult de 2 ani şi că mă uit la tenis de cel puţin 5 ani? Pentru că asta e noua polemică care pluteşte pe internet, acest loc la capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor(Murakami, bitch!) unde toţi urangutanii se vor academicieni.

Din fericire la mine nu încape îndoială că mi se permite să ţin cu Simona Halep, pentru că mă uit la tenis de când eram mic, de ea ştiu de când avea vreo 18 ani, dar ce facem cu toţi ceilalţi care şi-au permis să o susţină în finala Roland Garros, deşi nu auziseră de ea prea mult. Continue reading

Etichete

Mi-au venit gândurile astea în timp ce mă plimbam şi eu mecanic prin mall, la fel ca alţi jdemii de oameni prea plictisiţi să se ducă până-n parc, că acolo n-ai să vezi studente pe tocuri de 12 şi fustă pănâ la linia inferioara ce conturează, ostentativ de rotund, bucile. Numai că mă înşelam, peste tot găseşti aceeaşi uniformă de clubăreală, chiar dacă este miezul zilei şi gagica se află în metrou, în drum spre vreo cafenea românească care imită chicios luxul şi snobismul văzut în city-break-urile din Paris şi Londra, sau mai rau, la vreo speluncă studenţească din Regie.
Continue reading

Timp

O lună fără 2 zile s-a scurs de când n-am mai trecut pe aici. Atât de mult încât a început Facebook să se îngrijoreze că n-au mai auzit oamenii nimic de la mine, ceea ce e de-a dreptul înduioşător. N-am mai scris nimic pentru că nu am avut chef, probabil că o să scriu din ce în ce mai puţin pentru că mi-am pierdut exerciţiul, până când mă voi trezi invitat, într-o bună zi, la priveghiul propriului alter-ego şi coborârea lui în mormânt, privindu-l ca pe o persoană pe care am cunoscut-o la un moment dat, dar despre care îmi amintesc cu greu lucruri specifice, lăsând doar o urmă superficială de regret şi compasiune. Continue reading

Idei de turism (1)

Azi vin în ajutorul economiei propunând câteva idei de turism menite să revigoreze această industrie, care pare că bate pasul pe loc. Toată lumea a înţeles de multă vreme că România are un potenţial turistic impresionat, dar necorespunzător exploatat din varii motive. Unele ar fi incompetenţa conducătorilor, alta ar fi mocăneala ca trăsătura de bază a oamenilor care activează în turism, dar ceea ce ma deranjează pe mine este lipsa de creativitate şi viziune în acest sector. Ce putem oferi străinilor care vin aici şi care vor să experimenteze România autentică? Pârtii de ski? Litoral? Castele? Fiţi serioşi, găseşti toatea astea şi în alte locuri, livrate în condiţii mult mai bune. Uite ce propun eu:

1. Turismul rural “pe bune” . Continue reading

Eşti greşit (2)

A venit vremea să vă amintesc că nu aveţi vreo şansă să fiţi normali, ca să nu mai vorbim de valoroşi, independenţi, nealteraţi, şi asta pentru că mereu există ceilalţi, ăia care vor să violeze verbal orice persoană care are o părere diferită pe un anumit subiect. Prozeliţii sunt vocali şi pot fi chiar şi în casa ta, în familia ta, pregătiţi în orice moment să-ţi zică că eşti greşit. Păcat că partizanii se retrag în munţi doar în vreme de război.

Ai cumpărat cadou prietenei de Sf. Valetin, eşti o dronă a consumerismului american, ai scos-o în oraş de Dragobete, eşti doar un hipstăr în lipsă de idei, ţi-au luat telefon cu Android, eşti prost pentru că se blochează, ai iPhone 5, eşti fiţos şi cumperi aceleaşi funcţii ambalate mai strălucitor. Continue reading

Pasivitate

Scriu despre pasivitate după ce am citit articolul ăsta pe EVZ şi mi-am amintit că am fost martor la o situaţie asemănătoare. Posibil să mai fi povestit cândva întâmplarea, dar nu strică lecţia.

În ştire e vorba de un moş care a murit îngheţat pe marginea drumului. Oamenii trecuseră pe lângă el, dar au crezut că e beat şi n-au sunat nicăieri pentru că, aparent, dacă eşti beat eşti rezistent la frig. În mintea trecătorului alcoolul este un scut împotriva hipotermiei Continue reading